Apel

Apel către decidenţii din domeniul istoriei şi arheologiei

Bîrsan Dorel, © · sept. 2017

Din surse online, cum ar fi cea de la adresa:

http://romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/zece-mituri-despre-sarmizegetusa-207073

am aflat de existenţa unor piese din piatră, care nu îşi găsesc un rost în cadrul sitului arheologic de la Orăştie. E vorba despre 7 (sau 8?) pietre ciudate, aruncate în spatele Sanctuarului Mare Circular şi acoperite de bălării. Ele au forma unui arc de cerc şi, spun autorii articolului, „prezintă pe partea lor interioară nişte incizii de o regularitate izbitoare şi extrem de bine şlefuite. Istoricii spun că acele incizii ar proveni tocmai din furia răngilor romane care au vrut să distrugă o plintă sau, pur şi simplu, să obţină dintr-o astfel de bucată de andezit o piatră cu şapte laturi. Există alte voci care spun că acele incizii ar fi putut fi obţinute prin sablare, frecarea cu un material abraziv şi că ar fi putut fi folosite la un anumit angrenaj. Cert este că în albumul Geto-Dacii apare o fotografie a acestui ansamblu din şapte pietre reunite într-un cerc mare şi denumit Rotonda de andezit.”

În acest sens fac un apel la cei în drept, dar şi la istoricii şi arheologii de frunte ai ţării, cum sunt distinşii membri ai Secţiei de Ştiinţe istorice şi Arheologie, să demareze obţinerea aprobărilor necesare şi împreună cu arheologii care se ocupă de lucrări în zona sanctuarelor, să ridice acele pietre arcuite din locul unde au fost abandonate (atâtea câte mai sunt) şi să fie aşezate în jurul Soarelui de Andezit pentru a-l readuce la forma şi funcţia sa iniţială, aceea de instrument pentru observarea cerului, după cum am arătat în materialul prezentat aici.

Odată demonstrat faptul că Soarele de Andezit era un astrolab, aş ruga pe toţi aceia care vehiculează idei despre daci, conform cărora dacii practicau sacrificiile umane pe acest disc circular, să înceteze cu asemenea poveşti.

Aşadar, esenţa APELULUI meu este: domnilor arheologi, repuneţi brâul de piatră din jurul Soarelui de Andezit (segmentele care mai sunt, până nu dispar toate!) pentru ai reda adevărata lui menire, aceea de aparat destinat observaţiilor astronomice. Va deveni astfel piesa de rezistenţă a platoului Sarmisegetuzei, fiind cel mai mare Astrolab cunoscut al antichităţii.

Cu respect

Dorel Bârsan

 

Astrolabul ar trebui să arate aşa:

În continuare va fi nevoie de gândit dispozitivul (detaşabil şi complex, în genul unui „mecanism Antikythera”, dar realizat la o scară mare) care era plasat pe discul central şi se rotea în jurul unei axe, dând posibilitatea de a se măsura unghiuri pe orizontală sau verticală, luând în vizor imaginea unei anumite stele, reflectate în apa care era pusă în Astrolab. Trebuie că dispozitivul avea şi roţi dinţate care angrenau cu coroana externă ce-l împrejmuia şi care avea o dantură trapezoidală pe interior (în figură nu am reprezentat gradaţiile pe care le avea la interior centura exterioară, numită de arheologi Rotonda de Andezit, dar sunt evidente în fotografia de mai jos).

După cum se vede cu ochiul liber, e posibil că unele segmente ale Rotondei au fost înlocuite cu pietre care nu fac parte din acest artefact. De aceea diametrul Rotondei pare a fi mai mic de 7 m, cât are discul Soarelui de andezit, pe care trebuie să-l încercuiască.

O descriere mai amănunţită a Soarelui de Andezit, văzut ca Astrolab, vezi AICI