Idei pentru o teorie dinamică a gravitaţiei

Untitled

Ipoteza diviziunilor universale şi Teoria Gravitodinamică vor deschide alte perspective de înţelegere a gravitaţiei şi vor contura o imagine mai nuanţată a Marelui Univers, care ne cuprinde irevocabil. Abordarea gravitodinamică dă chiar speranţa unei posibile conexiuni viitoare a mecanicii clasice cu teoria cuantică şi cu electrodinamica, deoarece desfiinţează spaţiul abstract cvadridimensional şi repune fenomenul gravitaţional în cadrul firesc al spaţiului cu trei dimensiuni.

amănunte despre cartea cu acest titlu vezi aici 

Reclame

Mesajul atlanţilor

Document-1-page001

„Mesajul Atlanţilor”- Bîrsan Dorel, Ed. Etnous, Braşov, 2017.

Pământul e plin de piramide şi monumente megalitice străvechi, înălţate de o civilizaţie înfloritoare, dispărută de pe scena istoriei în urma unor cataclisme continentale, şi toată lumea a auzit de legenda Atlantidei. Ei bine, această civilizaţie a atlanţilor ne transmite încifrat în piatra cea mai dură, mesajul ei peste timp. un mesaj ştiinţific la cel mai înalt nivel.

Mai mult decât atât, un Agent Inteligent a înscris numere sacre şi constante fundamentale ale naturii în parametri fizici şi dinamici ai planetelor şi sateliţilor din sistemul solar. Cu alte cuvinte, „Lucrarea Soarelui” a fost semnată (pecetluită) într-un mod inteligent de Creatorul său, această cunoaştere fiind cunoscută atlanţilor, care au înscris SEMNELE în Piramida zisă a lui Keops. Dar în mod surprinzător SEMNELE apar înscrise şi în sanctuarele dacilor de la Sarmisegetuza. Acestea sunt SEMNELE aşteptate, care, odată revelate, anunţă A Doua Venire a lui Iisus şi despre care El însuşi a făcut referire [Luca;21/25].

Toate aceste informaţii în premieră le găsiţi în cartea citată mai sus şi, în consecinţă, este o carte-eveniment deoarece se întâmplă o dată într-o civilizaţie ca oamenii să ajungă la nivelul ştiinţific necesar pentru a prelua „peceţile divine” înscrise în mixtura dimensională a universului.

Dacă eşti curios poţi prospecta câteva fragmente din carte şi cuprinsul ei aici.

Reeditată în formă electronică, coperta cărţii arată aşa

 Untitled

şi poate fi găsită la adresele:

http://www.librariacoresi.ro/shop/product/mesajul-atlantilor-pledoarie-pentru-o-abordare-stiintifica-a-piramidei-keops-1032

http://ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10541&p_book_title=Mesajul%20atlanților.%20Pledoarie%20pentru%20o%20abordare%20ştiinţifică%20a%20Piramidei%20Keops

De asemenea, pe Amazon, în format print:

https://www.amazon.com/dp/1726453456/ref=nav_timeline_asin?_encoding=UTF8&psc=1

O  recenzie succintă a cărţii „Mesajul atlanţilor” găsiţi în pdf-ul anexat aici

Şi următoarea carte (se lansează vineri 31 mai 2019) numită „Miraculoasele etaloane de măsură ale geto-dacilor” despre care puteţi afla amănunte dacă faceţi clik AICI

coperta.1

Şi totuşi…

Experienţa arată că există variaţii anuale nerelativiste ale masei grele, dar ştiinţa oficială le tratează cu indiferenţă sau poate sunt cercetate în secret. Numai că experienţele sunt suficient de simple să poată fi efectuate de fiecare dintre noi. Şi da. Rezultatul este surprinzător, există variaţii ale masei. Problema se va pune de a stabilii care masă suportă variaţiile: cea gravitaţională sau cea inerţială? Experimentele nu pot discerne, deocamdată, care dintre ele suportă variaţia. Mai mult decât atât, variaţiile masei pot fi interpretate şi ca variaţii ale constantei newtoniene a gravitaţiei (G), fapt dovedit încă din anul 1970, după cum vom arăta în articolele subordonate acestei categorii.

Un experiment inedit

Cu ajutorul unui ceasornic cu pendul se poate demonstra că masa grea suportă variaţii anuale. de fapt este greu de specificat dacă variaţiile sunt suportate de masa grea, de masa inertă sau dacă nu cumva forţa newtoniană a gravitaţiei suportă aceste variaţii. oricum experimentul demonstrează ceva ce relativitatea nu poate explica, dar nici teoria clasică… continuă să citeşti


 Continuarea experimentului cu pendul (2017 – 2018)

Sunt şi experimente mai vechi, efectuate prin anii 70 care arată că există variaţii ale masei grele, dar aceasta a fost pusă pe seama unei variaţii a constantei newtoniene a gravitaţiei (G).

Se pare totuşi că au fost observate şi manifestări mai stranii la cei doi poli ai Pământului, când, uneori, apare o ceaţă verde inexplicabilă, iar ceasornicele arată că timpul suferă unele distorsiuni. Ele trebuie să aibă legătură cu câmpul alconic al Terrei, care la poli atinge valori maxime ale intensităţii şi cu fenomenul evidenţiat de experimentul cu pendul prin care sunt măsurate variaţii clare ale greutăţii corpurilor, când Pământul se găseşte în două poziţii extreme pe orbita sa, la 27 ianuarie şi 27 iulie a fiecărui an… continuă să citeşti

Încălzirea globală şi gravitodinamica

Experimentul cu pendul şi măsurătorile masei cu cântar piezoelectric arată cu certitudine că masa corpurilor de la suprafaţa Pământului suportă variaţii semestriale. Mai exact, masa creşte când Pământul se deplasează spre periheliul orbitei, dar are un maxim la 27 ianuarie şi scade pe drumul invers, spre afeliu, când prezintă un minim la 27 iulie. Faptul că maximul şi minimul variaţiei maselor nu are legătură cu punctele extreme ale orbitei (e vorba de afeliu şi periheliu) arată că acea cauză a variaţiei masei nu este Soarele. E posibil ca… citeşte mai departe

 

Provocări geto-dacice

 

            Clădirea de pe Dealul Grădiştii 

Să cauţi în pământ urme ale locuirii geto-dacilor e o provocare. În primul rând pentru că dacii construiau totul cu meticulozitate şi acordau o mare importanţă numerelor. De aceea măsurile din proiectele lor constructive erau alese pe criterii estetice, date de numere şi armonia lor. La asta mai ajuta şi etaloanele de măsurat lungimea, care şi ele erau deduse astfel încât să includă numere rezonante şi constante matematice. De aceea în construcţiile dacilor există încifrată şi informaţie subliminală, iar Eminescu a fost profet când spunea că „va veni o zi în care şi pietrele vor vorbi adevărul”. Pentru că pietrele dacilor au în măsurile lor numere sacre şi păstrează între ele raporturi armonioase, care pot fi evidenţiate şi azi, după mii de ani de la construirea lor, însă nu sunt atât de vizibile încât să sară în ochii celor neatenţi. E foarte uşor să fie ignorate, deoarece orice tratat arheologic implică şi o doză de subiectivism… continuă că citeşti

Constante ale naturii revelate de teoria gravitodinamică

1442561829_universo

Spre deosebire de tratarea relativistă a fenomenului gravitaţional, situaţie în care TRG nu relevă nici o constantă a Naturii, teoria gravitodinamică aduce în atenţie foarte multe constante fizice specifice sistemului solar, Pământului şi câteva constante fundamentale, regăsite în tot universul… continuă să citeşti

 

Constanta gravitodinamică de cuplaj

Untitled

Aşadar, găsiţi în pagina Sfârşitul TRG (vezi meniul din dreapta sus) câteva argumente care să vă facă să credeţi că relativitatea generală nu este calea cea mai bună pentru ştiinţa gravitaţiei. Evident că vor fi cerute şi alte argumente, iar într-un final voi fi întrebat ce vom pune în locul teoriei relativiste. Este firesc să completez acest gol creat în cărţile de fizică prin eliminarea TRG. Ele se vor subţia vizibil fără poveştile relativiste.

Ceea ce va înlocui relativitatea eu numesc „teorie gravitodinamică”. De ce? Pentru că, spre deosebire de teoria clasică, ce ar putea fi numită „gravitostatica”, în gravitodinamică se ţine cont de mişcarea corpurilor care induce efecte specifice. Şi asta nu doar la modul relativist (în sens restrâns), conform căruia mişcarea implică modificări spaţio-temporale în perceperea evenimentelor, ci pentru că mişcarea este un fenomen în sine, este o deplasare printr-un spaţiu fizic plin cu eter, în care mişcarea corpurilor generează turbioane şi câmpuri de inducţie… citeşte mai departe

 

IPOTEZA DIVIZIUNILOR UNIVERSALE

Matriosca_Pikachu

Contur pentru un univers holografic

Teoria Gravitodinamică este construită în baza ipotezei diviziunilor universale, care conturează o imagine mai amplă a lumii. În principiu lumea materială este alcătuită dintr-o succesiune înfinită de straturi sau nivele structurale înlănţuite cauzal … citeşte mai departe