Cotul sacru şi unitatea de volum a dacilor

Dorel Bîrsan, 23-06-2018

cube-1274901__340

Nu există referiri scrise, nici în tăbliţele de la Sinaia şi nici în alte texte ale geto-dacilor, care să reflecte ce unităţi de capacitate au avut strămoşii noştri. Dar e foarte probabil ca aceste unităţi să se fi perpetuat în spaţiul mioritic până spre evul mediu, chiar dacă au fost transmise cu  mici decalibrări, care se datorau tendinţei negustorilor de a vinde cu etaloane mai mici (ocaua mică) şi a stăpânirii de a aduna dările cu etaloane tot mai mari. Cu toate acestea au existat măsuri de capacitate cu multipli şi submultipli stabiliţi pentru necesităţile pieţei şi a trocurilor făcute de popor în viaţa de zi cu zi.

Ca unitate mai mare de volum, mi-a atras atenţia merţa, despre care se spune că era echivalentul a două pătrare. Ce puteau fi aceste pătrare? Dacă ele reprezentau o pătrime dintr-o măsură mai mare (multiplu) cât ar fi avut aceasta?

Ca multiplul al merţei exista câbla, definită ca fiind egală cu două merţe (uneori chiar cu 3 merţe). Astfel, în cartea „Cum măsurau strămoşii”, Nicolae Stoicescu arată că „În două Aritmetici, tipărite una în 1777 şi alta în 1805, ştirile despre capacitatea merţei sunt şi mai diferite. În prima se spune că în Austria (fără să se arate dacă ştirea e valabilă şi pentru Transilvania) câbla avea trei măsuri (mezen), o măsură avea 4 wiertel (merţe), iar merţa două pătrare; în cea dea doua Aritmetică, câbla e considerată două merţe, merţa de două pătrare, iar pătrarul de 20 şi de 15 ocale, merţa având de regulă 40 de ocale, iar pe alocuri 30. Merţa era deci dublul ferdelei sau a pătrarului” [p. 52].

Se deduce din „cea dea doua Aritmetică”, conform citatului prezentat, faptul că unitatea de volum numită câblă avea 2 merţe, iar merţa 2 pătrare. Deci câbla era o măsură de 4 pătrare. Deoarece în Moldova merţa a fost bine conservată ca valoare până spre epoca modernă, când avea 516,4 Kg, rezultă că pătrarul cântărea de două ori mai puţin, adică avea 258,2 Kg.

În ideea că 1 Kg reprezintă greutatea(masa) apei dintr-un decimetru cub, ar rezulta că pătrarul avea un volum de 258,2 decimetri cubi, respectiv 0,2582 m3. Se poate calcula latura cubului al cărui volum era de 0,2582 m3 şi se obţine 0,6367 m, ceea ce este foarte aproape de măsura cotului sacru sau piramidal (valoarea decalibrată din Moldova de 0,637 m).

Este cât se poate de logic faptul că dacii, având ca etalon cotul sacru, au dedus o unitate de volum (capacitate) egală cu volumul unui cub cu latura de 1 cot. În acelaşi mod societatea modernă a dedus metrul cub, ca unitate de măsurat volumul. Deci un cot cubic avea iniţial (0,63566)3 m3 = 0,256847 m3, sau 256,847 decimetri cubi. Cantitatea de apă (sau alte lichide cu densitatea apropiată) conţinută într-un cot cubic(pătrar) era folosită şi ca etalon de masă. În acest fel un pătrar avea 256,847 Kg, iar o merţă 513,694 Kg.

Cum pentru uzul practic atât pătrarul cât şi merţa erau unităţi mici, s-a definit o unitate mai mare numită câblă, formată din 4 pătrare, ceea ce era echivalent aproximativ cu metrul cub actual (1 câblă = 4 x 0,256847 m3 = 1,0274 m3).

Deoarece cotul, ca etalon dacic, a suferit modificări după războaiele cu romanii, care distrugând sanctuarele, le-au distrus şi măsurile etalon după care îşi calibrau dacii măsura cotului sacru, a rezultat şi o variaţie a merţei, iar conform cotului decalibrat moldovenesc de 0,637 m o merţă avea 516,4 dm3 (Kg).

Este la fel de logic ca dacii să fi dat şi numele unităţilor lor de măsurat capacitatea sau masa, iar cuvântul merţă nu este de origine slavă, după cum susţin unii, ci este autohton geto-dac, aşa cum rezultă şi din Dicţionarul nemuririi limbii strămoşeşti, întocmit de C. Olariu-Arimin, unde cuvântul merţă apare sub forma mierţă.

De asemenea, este de înţeles că geto-dacii definiseră multipli şi submultipli ai pătrarului(cotul cubic) dintotdeauna, având în vedere vechimea imemorială a cotului piramidal (ce poate fi numit la fel de bine, fără să greşim, şi cotul dacic).

Conform tabelului înserat mai jos, ca subunităţi ale merţei erau baniţa , ocaua şi litra, fiind folosite ca unităţi de capacitate/volum pentru lichide, dar şi ca unităţi de greutate.

tabel unitati

Istoricii consideră că ocaua, care era a 40-a parte dintr-o baniţă şi de 400 de ori mai mică decât merţa, a ajuns la noi prin intermediul turcilor, care şi ei au preluat-o de la arabi, ca fiind egală cu 1,252 Kg sau cu 4 livre romane. Având în vedere cele demonstrate mai sus, devine puţin probabil ca ocaua să fie o unitate parvenită pe meleagurile noastre, mai ales că şi cuvântul este pur românesc (vezi dicţionarul menţionat mai sus). Era firesc ca o societate care a definit toate aceste etaloane de capacitate(masă) să le fi dat şi nume, iar livra romană cât şi ocaua turcească să fie, de fapt, preluate din fondul cultural-ştiinţific al geto-dacilor, continuatori ai tradiţiei atlante.

Concluzie

Toate aspectele prezentate în acest succint articol arată că dacii au avut un sistem de măsuri şi etaloane laborios, bazat pe cotul sacru al proiectanţilor Piramidei-Keops, sistem care s-a perpetuat şi după efemera intervenţie a romanilor, alterându-şi foarte puţin exactitatea în decursul timpului.

Şi unitatea de suprafaţă numită acru (folosită în Transilvania) care are şi în ziua de azi 4046,856 metri pătraţi, demonstrează că dacii foloseau ca etalon de lungime cotul piramidal, căci suprafaţa unui acru corespunde cu suprafaţa unui pătrat cu latura de 100 coţi piramidali.

În acest context, unitatea de capacitate şi greutate numită merţă este o altă dovadă care arată că geto-dacii utilizau ca etalon pentru măsurat lungimea cotul sacru al atlanţilor, care sunt creatorii şi stăpânii de drept ai piramidelor egiptene.

NOTĂ: Este posibil ca vestitul „sarcofag” găsit în Camera Regelui din Piramida-Keops să nu fie de loc un sarcofag, ci măsura de capacitate folosită de misterioşii constructori de piramide. Conform măsurilor interioare ale cufărului de piatră acesta are 1,13866 m3 şi este echivalent cu 4,43 pătrare (coţi cubici) sau cu 1,108 câble.

Volumul interior ar putea fi egal cu o câblă(4 pătrare cubice cu latura de un cot piramidal) dacă „sarcofagul” se umplea cu material(cereale, lichide, etc) numai până la un anumit semn ce trebuie să existe marcat pe una din suprafeţele interioare ale lăzii de piatră din Marea Piramidă.

Reclame