Istorie neglijată

 de Dorel Bîrsan, 15 mai 2018

detaliu

Încă din copilărie auzeam adesea de un reper important, situat undeva la marginea de est a satului (Nedelea), reper reprezentat de o cruce din piatră, înaltă de doi metri şi ceva, cu laturile scurte şi care era acoperită în întregime cu ornamente, medalioane circulare în care se mai putea vedea diverse personaje, iar pe partea dinspre răsărit era acoperită cu o scriere ciudată.

Ştiu de la un notar bătrân al satului (Stoica Nicolae, zis Notaru) că pe aici trecuse şi Nicolae Iorga, care a studiat (din priviri) crucea străveche, iar acesta ar fi spus că scrierea este chirilică, dar nu pot spune cu certitudine cât de adevărată este informaţia.

Prin anii 75 un inginer agricol, pe care se vede treaba că îl deranja vădit această cruce, deşi era dispusă la marginea terenului agricol, la câţiva metri de drumul judeţean care duce spre Ploieşti, a pus un tractorist să o dărâme. Acesta ar fi legat-o cu o şufă de oţel de care a tras cu tractorul rupând-o de jos, de la bază şi trântind-o la pământ. A rămas un timp acolo după care a dispărut subit. De asemenea, movila de pământ pe care era ridicată crucea s-a micşorat cu timpul, zona fiind arată anual, sau poate cei care au distrus artefactul vizau, de fapt, să sape sub acea movilă, năzuind la ceva comori care s-ar găsi acolo.

Mai târziu am descoperit o altă cruce, identică cu cea din satul nostru, în satul vecin Filipeştii de Târg. Aceasta a rămas în picioare şi azi, iar scrierea misterioasă, care o acoperă, încă e vizibilă. Şi nu e de loc chirilică, dar prezintă semne asemănătoare, însă literele se potrivesc mai mult cu cele de pe tăbliţele de plumb de la Sinaia (vezi mai jos imaginile).

Chiar şi ornamentele de pe laterala crucii prezintă simboluri ce pot fi geto-dacice şi e puţin probabil să fie o cruce în sens creştin, fiind mai degrabă un însemn, stâlp de hotar, marcaj al unei direcţii, căci din ce am auzit de la bătrâni ar mai fi existat un astfel de însemn plantat şi în câmp, pe marginea aceluiaşi drum care duce spre Ploieşti, la circa 3-4 Km de sat. Şi, ceea ce este interesant, aceste 3 „marcaje” de piatră erau dispuse precis pe direcţia est-vest, cu distanţa aproximativ egală între ele. Această direcţie de poziţionare a crucilor este adiacentă cu paralela de 45 de grade, ce este plasată (astăzi) cu 7 Km şi ceva mai la nord.

Cu ajutorul funcţiei google maps am realizat o măsurătoare estimativă a distanţei dintre crucea din Nedelea şi cea din Filipeştii de Târg şi am găsit că sunt separate de o distanţă de circa 3810 m. Exprimată în coţi piramidali aceasta este echivalentul a 5993 coţi piramidali şi cuprinde 9 măsuri de 666 degete piramidale, ceea ce este o dovadă în plus că geto-dacii aveau o unitate de măsură pentru distanţe mari, egală cu 666 coţi piramidali (vezi şi geto-dacii şi ştiinţa numerelor sacre)

3810 m.jpg

Iar scrierea de pe aceste cruci nu pare a fi recentă, unele semne fiind asemănătoare cu litere ale alfabetului getic anterioare perioadei lui Burebista. Dau mai jos două rânduri de semne din finalul textului de pe cruci (conturate de mine pentru a fi mai bine evidenţiate):

IMG

Ele nu par a semăna de loc cu scrierea românilor din evul mediu şi, din câte îmi amintesc, crucea din Nedelea avea un text asemănător. Şi cât de vechi ar putea fi aceste artefacte uitate de timp? Oricum mai vechi decât localităţile în care sunt plasate, deoarece nimeni din Filipeştii de Târg şi nici din satele vecine nu ştie ce reprezintă şi cine le-a înălţat în aceste locuri spre neuitare. Faptul că într-una din iconiţele sculptate în piatră apare conturat un cap de lup ieşit dintr-o spirală florală, în genul celor ce apar şi pe Mausoleul de la Adamclisi, arată că ele ar putea fi create în aceeaşi perioadă.

Am putea afla ce rost aveau aceste însemne dacă cineva (din arheologii arondaţi pe zona indicată) s-ar ocupa de aceste relicve, căci nu mai durează mult şi se vor deteriora irevocabil, datorită poluării şi datorită activităţilor oamenilor, care le ignoră. Se vede din fotografiile prezentate că, în virtutea nesimţirii obişnuite, au pus un stâlp de electricitate chiar lângă acest reper istoric, care ar trebui protejat. Dacă aşa ceva exista într-o ţară vestică l-ar fi acoperit cu un clopot de sticlă. Dar la noi, fiind ceva obişnuit să dai la tot pasul de urme istorice, sunt neglijate şi uitate, cu toate că sunt dovezi ale dăinuirii noastre pe aceste meleaguri, dăinuire pe care unii încearcă să o pună sub semnul întrebării, inventând istorii false, conform cărora noi am venit târziu pe meleagurile mioritice. Poate se va dovedi într-o bună zi că, de fapt, noi vorbitorii limbii române, am fost primii pe continent, spre disperarea celor care se vor primordiali ai civilizaţiei adamice.

Şi, după cum se vede, geto-dacii aveau o scriere bine fundamentată, contrar părerii unora că dacii nu aveau o scriere proprie şi de aceea nu au ajuns până la noi informaţii despre societatea lor. E posibil ca odată cu vestea că romanii au pătruns în Dacia, toate tăbliţele de prin temple şi arhive să fi fost adunate şi ascunse în munţi, împreună cu tezaurul lui Decebal. Găsirea lor şi repunerea adevărului în faţa istoriei prefabricate de azi va fi o mare biruinţă a spiritului geto-dacic. Şi, după cum se vede, dacii ne transmit informaţii la tot pasul, dar istoria oficială le evită şi le îngroapă în uitare într-un efort neînţeles de minimalizare a importanţei spiritului geto-dac în devenirea lumii de azi.

Am aflat de la un localnic (Petre Pescaru) că există persoane interesate de asemenea relicve, căci, după „revoluţia” din 89, apăruse un „necunoscut” înarmat cu scule şi un camion şi hotărât să scoată această cruce din Filipeşti pentru a o duce, el ştie unde. Numai că l-au luat de guler oamenii de pe strada unde este plasată: „Asta va fi luată de aici, doar atunci când nu vom mai fi noi” i-au zis ei şi l-au alungat pe aventurier, deşii părea mai bine informat despre „obiectiv” decât erau sătenii şi e posibil că avea legătură cu cineva local, care ştia de acest artefact. Se vede treaba că unii vor să ne cureţe ţara de relicve istorice.

Pun mai jos imagini cu obiectivul prezentat, poate cineva din cunoscătorii în materie de limbă protoromână vor reuşi să descifreze ceva din textul consemnat pe piatră. Şi e posibil ca aceste cruci să nu fie simple marcaje, ci reprezentau ceva important pentru cei care le-au făcut şi le-au orientat precis după direcţia est-vest. Această direcţie, spre vest, duce la Târgovişte, iar spre est duce la Ploieşti, dar nu se ştie dacă erau doar însemne ce marcau drumul care lega aceste cetăţi, azi devenite oraşe cunoscute. Ideea vine de la observaţia că pe laterala drumului Târgovişte-Ploieşti, în apropiere de intrarea de vest a Ploieştiului, sunt plasate, la distanţe aproximativ egale, nişte movile de pământ cu diametrul de circa 10 m. Arheologii au săpat în una din ele şi s-a dovedit a fi un mormânt cu o vechime de 4500 de ani. Deci exista locuire din timpuri îndepărtate pe aceste meleaguri, pe care sunt aliniate şi crucile despre care facem vorbire aici.

După copierea imaginilor acestea pot fi mărite mult deoarece au rezoluţie mare, iar scrisul devine mai vizibil. Dar cea mai bună cercetare ar fi la faţa locului.

DSC_2694

Piatra de lângă cruce face parte tot din acest artefact şi era pusă (posibil) deasupra ei, însă cineva a dat-o jos. Se văd pe ea încrustate acelaşi gen de ornamente.

DSC_2695

DSC_2698

DSC_2699

DSC_2708

Foto Badea Alin

Reclame

2 gânduri despre &8222;Istorie neglijată&8221;

  1. Adrian Mateas zice:

    Domnule Barsan am toate stima, admiratia si recunostinta pentru modul in care argumentati obiectiv descoperirile arheologice de pe teritoriul getodacilor. Imi pere nespus de rau ca nu pot avea aceleasi superlative aprecieri fata de istoricii Academiei Romane, care ar trebui sa fie promotorii descoperirii si publicarii adevaratei istorii a getodacilor implicit a urmasilor acestora adica a poporului roman de pe tot arealul ocupat si in prezent de pastratorii traditiilor pastorilor mioritici.
    Va doresc sanatate si inspiratie in descoperirile arheologice care vor urma si care speram sa fie si mai evidente pentru adevarul ascuns in pietrele dacilor!
    Cu profund respect si deosebita stima un simplu rom^n, Adrian.

  2. Dorel Bîrsan zice:

    Mulţumesc pentru apreciere domnule Mateas. Mă simt flatat, deoarece nu sunt istoric de meserie. Eu sunt un simplu pasionat şi atât.

    E bine că cineva reacţionează la ce spun, căci de 2 ani atrag atenţia că „Soarele de andezit” nu era o platformă de oficiat sacrificii, ci un astrolab pentru observat cerul şi nimeni dintre istorici nu s-a arătat interesat. Coroana de andezit, care împrejmuia discul, există încă şi am aflat din surse de pe net că zace aruncată în bălării, undeva lângă Sanctuarul Mare Rotund. Prin anii 1950 această coroană, alcătuită din 8 segmente arcuite, executate din andezit, cu o precizie deosebită, a fost numită „Rotonda de andezit”, dar arheologii acelui timp nu şi-au dat seama că aceasta era un element ce trebuia să completeze „Soarele de andezit”, care devine astfel un astrolab, ce funcţiona pe bază de apă. De aceea a fost proiectat şi canalul pentru apă ce trece tangenţial la platformă, pentru a avea apa la îndemână când se făceau observaţii asupra stelelor şi pentru a o deversa când se încheiau observaţiile.

    Nu ştiu ce-i deranjează pe istorici de nu sunt interesaţi de asemenea subiect, când argumentele sunt incontestabile că acea platformă nu era pentru oficiat sacrificii, după cum aberează unii.

    Dar şi Sanctuarul Mare Rotund, aşa cum a fost refăcut de „specialişti” este o minciună. Acela era un sanctuar impunător, căci dacii aveau o tradiţie multimilenară în materie de calendare şi în materie de construcţii. Dacă existau clădiri cu două nivele încă de acum 6 milenii (cultura Cucuteni) atunci e posibil că acele sanctuare de la Sarmisegetuza erau mult mai impunătoare decât le-a reprezentat cei câţiva care se încumetă să le reconstituie grafic.

    Mai multe despre cunoaşterea ştiinţifică a dacilor puteţi afla din următoarea carte pe care o am în pregătire. Se numeşte „Miraculoasele etaloane de măsură ale geto-dacilor” şi în ea demonstrez că geţii aveau în uz toate etaloanele de măsură ale constructorilor piramidelor egiptene. Unele chiar necunoscute istoricilor, deşii există date pentru a le calcula chiar sub nasul istoricilor. Numai că pentru a le evidenţia este nevoie să cunoşti planul exact al Piramidei-Keops, care este sursa tuturor etaloanelor de măsură antice, după cum demonstrez în cartea mai sus menţionată. De fapt eu chiar de la Piramida egipteană am ajuns la revelaţia faptului că geto-dacii măsurau cu cotul şi degetul piramidal.

    Este interesant de remarcat că dacii mai aveau şi un etalon pentru distanţe mai mari, egal cu 666 coţi piramidali (423,35 m). Un fel de stadie care venea dintr-un timp mai îndepărtat, posibil de la pelasgi, din care dacii au descins ca linie genetică directă. Era o tradiţie mai veche, probabil, aceea de a cuprinde într-un etalon 666 unităţi, număr considerat de antici sfânt. Chiar şi pes-ul romanilor rezonează cu acest număr, iar 666 pes este egal cu 197 m, ceea ce reprezintă 100 de stânjeni (197 m : 666 = 0,2957 m = 1 pes).
    Apare posibil ca multe etaloane antice şi modalitatea lor de definire să provină din spaţiul Geţiei.

    Toate acestea pun într-o altă lumină cunoaşterea dacilor şi demonstrează continuitatea noastră în spaţiul mioritic de la Facerea lumii, iar toată cunoaşterea anticilor provine dintr-o sursă unică, posibil de la atlanţi, care au avut o societate tehnologică foarte avansată. Iar afirmaţia mea nu este de loc o exagerare, judecând pe baza informaţiilor înscrise în monumentele străvechi presărate pe Terra, pe care eu am reuşit să le evidenţiez.
    Numai că specialiştii se lasă greu convinşi de aceste descoperiri, inerţia mentală la noutatea informaţională fiind ceva obişnuit în lumea noastră.

    Toate cele bune, domnule Mateas.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s