Etaloanele atlanţilor par a fi specifice unor uriaşi

tumblr_o34qq6fzkn1rgfuxjo2_500

            Foto: Ghilgameş, rege în Uruk, ucide taurul ceresc

         26 feb. 2019, dorel bîrsan

           Pare neverosimil, ca din analiza etaloanelor utilizate de către atlanţi să putem trage concluzii referitor la statura lor. Dar este foarte posibil, după cum vom arăta mai departe, însă este necesar să diferenţiem, din multitudinea monumentelor lăsate de ei, ce etaloane de măsură au utilizat.

        După cum am arătat în articolul „Piramida-Keops”, etaloanele folosite la proiectarea şi realizarea piramidelor egiptene au fost cotul şi degetul piramidal. Pe lângă acestea două, care sunt şi cele mai importante, atlanţii, căci toate datele converg spre ideea că ei au construit piramidele de pe Pământ (sau descendenţi ai lor, care au supravieţuit după distrugerea civilizaţiei atlante), au folosit şi piciorul sfânt de 0,3249 m şi un etalon derivat pentru distanţe mai mari de 666 coţi piramidali (423,35 m).

       Dar Piramida-Keops include subtil şi alte etaloane de măsură specifice atlanţilor. Unul dintre ele este şi pasul atlant de 1,478 m (58,13 degete), care este „consemnat” prin măsura Marii Trepte, de la capătul superior al Marii Galerii. Reprezintă o sutime din înălţimea Piramidei-Keops, măsură care a fost sursa multor etaloane antice de măsurat lungimea.

        Un etalon încifrat mai subtil este piciorul atlant pe care îl aveau şi sumerienii şi pe care îl numeau piciorul sfânt (avea 0,3249 m). Acest etalon nu era la fel de străvechi precum cotul şi degetul piramidal, căci era derivat din acestea, fiind definit ca o zecime din circumferinţa unui cerc cu raza de 20,34 degete piramidale. În consecinţă măsura 12,78 degete, iar încifrarea lui apare în Piramida-Keops, prin măsura perimetrului bazei, căci măsurând perimetrul bazei în picioare atlante de 12,78 degete rezultă că acesta cuprinde 2857,9135 picioare (72,6 m), număr ce reprezenta factorul obsesiv multiplicat cu 10, măsură încifrată şi în lungimea la sol a Sfinxului egiptean.

     Piciorul atlant era utilizat şi în Geţia, fapt demonstrabil încă, prin măsurile din sanctuarele de la Sarmisegetuza, unde apare încifrat, ca atare, sau multiplicat cu 10 (3,249 m) sau 100 (32,49 m). Geto-dacii au folosit dintotdeauna etaloanele atlante cotul şi degetul piramidal la acelaşi nivel de precizie cu al etaloanelor arhitecţilor piramidelor egiptene. Dar ei au folosit şi piciorul atlant, pasul de 1,478 m şi stânjenul de 1,97 m, care este şi el prezent în Piramida-Keops, încifrat în măsura la interior a sarcofagului din Camera Regelui. Dar stânjenul reprezenta cu precizie a 75-a parte din înălţimea aceleiaşi Piramide egiptene, ceea ce arată că antichitatea mai păstra încă, prin etaloanele pe care le avea, informaţii de la civilizaţia anterioară lor, distrusă de cataclisme, care se repetă imperturbabil la anumite intervale de timp (vezi aici).

2_19

Foto: Soldaţi uriaşi reprezentaţi pe Mausoleul de la Adamclisi.

            Dar dacii foloseau şi etalonul de 666 coţi piramidali, pe care eu l-am numit stadia atlanţilor (666 coţi pir.= 423,35 m). Etalonul era folosit încă din neolitic pe teritoriul Geţiei şi se poate argumenta acest lucru. De aceea eu l-am atribuit tot lumii antediluviene, fiind un etalon folosit la împărţirea administrativ-teritorială, iar distanţa dintre aşezările străvechi demonstrează existenţa lui.

          Ori, dacă toate aceste etaloane reprezentau măsuri proporţionale cu dimensiunile lor fizice, atunci un om care avea un picior (talpă) de 32,49 cm, o măsură a antebraţului (de la cot până la vârful degetului mare, cu mâna întinsă) de 63,56 cm şi un pas de 1,478 m, trebuie că era mai impozant decât omul zilelor noastre, care în timp s-a degenerat. Talpa de 32,49 m şi pasul de 1,478 m s-ar potrivi unui om cu înălţimea de 2,2 – 2,4 m. Deoarece şi dacii foloseau toate aceste etaloane, însemnă că ele se potriveau şi cu măsurile lor, deci erau mai vânjoşi decât majoritatea românilor din ziua de azi.

           De altfel, oricât ar părea de neverosimil, la prima vedere, informaţiile înscrise în sanctuarele dacilor arată că ei au păstrat zestrea culturală a atlanţilor, aveau în uz toate etaloanele cu care au fost proiectate majoritatea piramidelor de pe Terra şi cunoşteau în amănunt proiectul Piramidei-Keops, pe care l-au transpus, redus la scara 1/10, în Sanctuarul Mare Rotund, care era în acelaşi timp şi un calendar performant.

             Mai multe amănunte, absolut prioritare, despre etaloanele antice, găsiţi în cărţile scrise de mine, la care fac referire mai jos.

       Pentru o înţelegere evolutivă a problemei etaloanelor străvechi, mesajului ştiinţific purtat de Piramida egipteană (şi nu numai), precum şi semnele (peceţile) cu care a fost marcat sistemul solar de către un Agent Inteligent, ordinea de citire a cărţilor ar fi aceasta:

  1. „Idei pentru o teorie dinamică a gravitaţiei” – Editura Etnous, 2017;
  2. „Mesajul atlanţilor” – Editura ePublishers, 2018;
  3. „Miraculoasele etaloane de măsură ale geto-dacilor” – Editura ePublishers, 2019.

 

Referinţe

imaginile sunt preluate de pe siteurile:

  1. http://archaicwonder.tumblr.com/post/140239328374/gilgamesh-kills-the-bull-of-heaven-this-is-a
  2.  https://jurnalparanormal.ro/content/uriașii-din-vechime-între-mit-și-realitate

Citeşte şi Numerele sacre, Ştiinţa semnelor şi antichitatea

 

Reclame