Şi totuşi…

Experienţa arată că există variaţii anuale nerelativiste ale masei grele, dar ştiinţa oficială le tratează cu indiferenţă sau poate sunt cercetate în secret. Numai că experienţele sunt suficient de simple să poată fi efectuate de fiecare dintre noi. Şi da. Rezultatul este surprinzător, există variaţii ale masei. Problema se va pune de a stabilii care masă suportă variaţiile: cea gravitaţională sau cea inerţială? Experimentele nu pot discerne, deocamdată, care dintre ele suportă variaţia. Mai mult decât atât, variaţiile masei pot fi interpretate şi ca variaţii ale constantei newtoniene a gravitaţiei (G), fapt dovedit încă din anul 1970, după cum vom arăta în articolele subordonate acestei categorii.

Un experiment inedit

Cu ajutorul unui ceasornic cu pendul se poate demonstra că masa grea suportă variaţii anuale. de fapt este greu de specificat dacă variaţiile sunt suportate de masa grea, de masa inertă sau dacă nu cumva forţa newtoniană a gravitaţiei suportă aceste variaţii. oricum experimentul demonstrează ceva ce relativitatea nu poate explica, dar nici teoria clasică… continuă să citeşti


 Continuarea experimentului cu pendul (2017 – 2018)

Sunt şi experimente mai vechi, efectuate prin anii 70 care arată că există variaţii ale masei grele, dar aceasta a fost pusă pe seama unei variaţii a constantei newtoniene a gravitaţiei (G).

Se pare totuşi că au fost observate şi manifestări mai stranii la cei doi poli ai Pământului, când, uneori, apare o ceaţă verde inexplicabilă, iar ceasornicele arată că timpul suferă unele distorsiuni. Ele trebuie să aibă legătură cu câmpul alconic al Terrei, care la poli atinge valori maxime ale intensităţii şi cu fenomenul evidenţiat de experimentul cu pendul prin care sunt măsurate variaţii clare ale greutăţii corpurilor, când Pământul se găseşte în două poziţii extreme pe orbita sa, la 27 ianuarie şi 27 iulie a fiecărui an… continuă să citeşti

Încălzirea globală şi gravitodinamica

Experimentul cu pendul şi măsurătorile masei cu cântar piezoelectric arată cu certitudine că masa corpurilor de la suprafaţa Pământului suportă variaţii semestriale. Mai exact, masa creşte când Pământul se deplasează spre periheliul orbitei, dar are un maxim la 27 ianuarie şi scade pe drumul invers, spre afeliu, când prezintă un minim la 27 iulie. Faptul că maximul şi minimul variaţiei maselor nu are legătură cu punctele extreme ale orbitei (e vorba de afeliu şi periheliu) arată că acea cauză a variaţiei masei nu este Soarele. E posibil ca… citeşte mai departe

 

Reclame

Constante ale naturii revelate de teoria gravitodinamică

1442561829_universo

Spre deosebire de tratarea relativistă a fenomenului gravitaţional, situaţie în care TRG nu relevă nici o constantă a Naturii, teoria gravitodinamică aduce în atenţie foarte multe constante fizice specifice sistemului solar, Pământului şi câteva constante fundamentale, regăsite în tot universul… continuă să citeşti

 

Constanta gravitodinamică de cuplaj

Untitled

Aşadar, găsiţi în pagina Sfârşitul TRG (vezi meniul din dreapta sus) câteva argumente care să vă facă să credeţi că relativitatea generală nu este calea cea mai bună pentru ştiinţa gravitaţiei. Evident că vor fi cerute şi alte argumente, iar într-un final voi fi întrebat ce vom pune în locul teoriei relativiste. Este firesc să completez acest gol creat în cărţile de fizică prin eliminarea TRG. Ele se vor subţia vizibil fără poveştile relativiste.

Ceea ce va înlocui relativitatea eu numesc „teorie gravitodinamică”. De ce? Pentru că, spre deosebire de teoria clasică, ce ar putea fi numită „gravitostatica”, în gravitodinamică se ţine cont de mişcarea corpurilor care induce efecte specifice. Şi asta nu doar la modul relativist (în sens restrâns), conform căruia mişcarea implică modificări spaţio-temporale în perceperea evenimentelor, ci pentru că mişcarea este un fenomen în sine, este o deplasare printr-un spaţiu fizic plin cu eter, în care mişcarea corpurilor generează turbioane şi câmpuri de inducţie… citeşte mai departe