Mesajul atlanţilor

Document-1-page001

„Mesajul Atlanţilor”- Bîrsan Dorel, Ed. Etnous, Braşov, 2017.

Pământul e plin de piramide şi monumente megalitice străvechi, înălţate de o civilizaţie înfloritoare, dispărută de pe scena istoriei în urma unor cataclisme continentale, şi toată lumea a auzit de legenda Atlantidei. Ei bine, această civilizaţie a atlanţilor ne transmite încifrat în piatra cea mai dură, mesajul ei peste timp. un mesaj ştiinţific la cel mai înalt nivel.

Mai mult decât atât, un Agent Inteligent a înscris numere sacre şi constante fundamentale ale naturii în parametri fizici şi dinamici ai planetelor şi sateliţilor din sistemul solar. Cu alte cuvinte, „Lucrarea Soarelui” a fost semnată (pecetluită) într-un mod inteligent de Creatorul său, această cunoaştere fiind cunoscută atlanţilor, care au înscris SEMNELE în Piramida zisă a lui Keops. Dar în mod surprinzător SEMNELE apar înscrise şi în sanctuarele dacilor de la Sarmisegetuza. Acestea sunt SEMNELE aşteptate, care, odată revelate, anunţă A Doua Venire a lui Iisus şi despre care El însuşi a făcut referire [Luca;21/25].

Toate aceste informaţii în premieră le găsiţi în cartea citată mai sus şi, în consecinţă, este o carte-eveniment deoarece se întâmplă o dată într-o civilizaţie ca oamenii să ajungă la nivelul ştiinţific necesar pentru a prelua „peceţile divine” înscrise în mixtura dimensională a universului.

Dacă eşti curios poţi prospecta câteva fragmente din carte şi cuprinsul ei aici.

Reeditată în formă electronică, coperta cărţii arată aşa

 Untitled

şi poate fi găsită la adresele:

http://www.librariacoresi.ro/shop/product/mesajul-atlantilor-pledoarie-pentru-o-abordare-stiintifica-a-piramidei-keops-1032

http://ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10541&p_book_title=Mesajul%20atlanților.%20Pledoarie%20pentru%20o%20abordare%20ştiinţifică%20a%20Piramidei%20Keops

De asemenea, pe Amazon, în format print:

https://www.amazon.com/dp/1726453456/ref=nav_timeline_asin?_encoding=UTF8&psc=1

O  recenzie succintă a cărţii „Mesajul atlanţilor” găsiţi în pdf-ul anexat aici

Şi următoarea carte (se lansează vineri 31 mai 2019) numită „Miraculoasele etaloane de măsură ale geto-dacilor” despre care puteţi afla amănunte dacă faceţi clik AICI

coperta.1

Reclame

Şi totuşi…

Experienţa arată că există variaţii anuale nerelativiste ale masei grele, dar ştiinţa oficială le tratează cu indiferenţă sau poate sunt cercetate în secret. Numai că experienţele sunt suficient de simple să poată fi efectuate de fiecare dintre noi. Şi da. Rezultatul este surprinzător, există variaţii ale masei. Problema se va pune de a stabilii care masă suportă variaţiile: cea gravitaţională sau cea inerţială? Experimentele nu pot discerne, deocamdată, care dintre ele suportă variaţia. Mai mult decât atât, variaţiile masei pot fi interpretate şi ca variaţii ale constantei newtoniene a gravitaţiei (G), fapt dovedit încă din anul 1970, după cum vom arăta în articolele subordonate acestei categorii.

Un experiment inedit

Cu ajutorul unui ceasornic cu pendul se poate demonstra că masa grea suportă variaţii anuale. de fapt este greu de specificat dacă variaţiile sunt suportate de masa grea, de masa inertă sau dacă nu cumva forţa newtoniană a gravitaţiei suportă aceste variaţii. oricum experimentul demonstrează ceva ce relativitatea nu poate explica, dar nici teoria clasică… continuă să citeşti


 Continuarea experimentului cu pendul (2017 – 2018)

Sunt şi experimente mai vechi, efectuate prin anii 70 care arată că există variaţii ale masei grele, dar aceasta a fost pusă pe seama unei variaţii a constantei newtoniene a gravitaţiei (G).

Se pare totuşi că au fost observate şi manifestări mai stranii la cei doi poli ai Pământului, când, uneori, apare o ceaţă verde inexplicabilă, iar ceasornicele arată că timpul suferă unele distorsiuni. Ele trebuie să aibă legătură cu câmpul alconic al Terrei, care la poli atinge valori maxime ale intensităţii şi cu fenomenul evidenţiat de experimentul cu pendul prin care sunt măsurate variaţii clare ale greutăţii corpurilor, când Pământul se găseşte în două poziţii extreme pe orbita sa, la 27 ianuarie şi 27 iulie a fiecărui an… continuă să citeşti

Încălzirea globală şi gravitodinamica

Experimentul cu pendul şi măsurătorile masei cu cântar piezoelectric arată cu certitudine că masa corpurilor de la suprafaţa Pământului suportă variaţii semestriale. Mai exact, masa creşte când Pământul se deplasează spre periheliul orbitei, dar are un maxim la 27 ianuarie şi scade pe drumul invers, spre afeliu, când prezintă un minim la 27 iulie. Faptul că maximul şi minimul variaţiei maselor nu are legătură cu punctele extreme ale orbitei (e vorba de afeliu şi periheliu) arată că acea cauză a variaţiei masei nu este Soarele. E posibil ca… citeşte mai departe

 

Constante ale naturii revelate de teoria gravitodinamică

1442561829_universo

Spre deosebire de tratarea relativistă a fenomenului gravitaţional, situaţie în care TRG nu relevă nici o constantă a Naturii, teoria gravitodinamică aduce în atenţie foarte multe constante fizice specifice sistemului solar, Pământului şi câteva constante fundamentale, regăsite în tot universul… continuă să citeşti

 

Constanta gravitodinamică de cuplaj

Untitled

Aşadar, găsiţi în pagina Sfârşitul TRG (vezi meniul din dreapta sus) câteva argumente care să vă facă să credeţi că relativitatea generală nu este calea cea mai bună pentru ştiinţa gravitaţiei. Evident că vor fi cerute şi alte argumente, iar într-un final voi fi întrebat ce vom pune în locul teoriei relativiste. Este firesc să completez acest gol creat în cărţile de fizică prin eliminarea TRG. Ele se vor subţia vizibil fără poveştile relativiste.

Ceea ce va înlocui relativitatea eu numesc „teorie gravitodinamică”. De ce? Pentru că, spre deosebire de teoria clasică, ce ar putea fi numită „gravitostatica”, în gravitodinamică se ţine cont de mişcarea corpurilor care induce efecte specifice. Şi asta nu doar la modul relativist (în sens restrâns), conform căruia mişcarea implică modificări spaţio-temporale în perceperea evenimentelor, ci pentru că mişcarea este un fenomen în sine, este o deplasare printr-un spaţiu fizic plin cu eter, în care mişcarea corpurilor generează turbioane şi câmpuri de inducţie… citeşte mai departe

 

ARGUMENT

pic-24-12-2018-0848022

           MOTO: „Oamenii se împart în trei categorii. Unii înaintează şi-şi consumă toate forţele pentru a face să progreseze ştiinţa, cultura şi omenirea – aceştia sunt personalităţile cu vederi progresiste. Alţii, reprezentând majoritatea, merg odată cu progresul, puţin la o parte, fără a-l împiedica sau ajuta; şi, în sfârşit, există oameni care rămân în urmă, frânând cultura – aceştia sunt indivizii conservatori, fricoşi şi lipsiţi de imaginaţie”.                                        Piotr Leonidovici Kapiţa

        Pentru început ar fi de interes să motivez titlul blogului şi să punctez câteva din ideile care vor forma conţinutul său.

          Desigur că prima obiecţie o veţi aduce în legătură cu titlul ales. Oare putem vorbi de ştiinţă, în sens modern, la nişte oameni care au trăit în preistorie? Răspunsul este afirmativ, iar ştiinţa acelor oameni, care au construit majoritatea piramidelor de pe Pământ, era chiar mai avansată decât ştiinţa noastră. Cum putem dovedi acest lucru? Putem… deoarece acei constructori de piramide şi terase megalitice au înscris cu mult geniu informaţie ştiinţifică de înaltă clasă chiar în aceste monumente multimilenare.

         Trebuie înţeles că, pe măsură ce ştiinţa noastră va evolua, se va sintetiza tot mai mult şi va ajunge la descoperirea tuturor constantelor fundamentale ale naturii, iar marea revelaţie va fi aceea că între constantele naturii există alte relaţii numerice fixe, care sunt alte constante ale naturii, chiar de grad superior, şi pe care anticii le numeau numere sacre. Şi tocmai şiragul acestor numere sacre sunt înscrise în monumentele străvechi de pe Terra. La antici până şi etaloanele de măsurat lungimea au legătură cu anumite măsuri ale universului sau cu numerele sale sacre, după cum vom demonstra în unele articole. Iar aceste legături pot fi evidenţiate şi la monumentele vechi de 10 – 12 milenii, care vin dintr-un timp anterior scufundării Atlantidei.

          Şi, în mod paradoxal, informaţia din Piramida-Keops, spre exemplu, ne orientează spre Teoria gravitaţiei, dar nu spre cea relativistă, ci spre o teorie nouă, care abia răsare ca idee în lumea noastră, şi care primeşte o primă confirmare chiar de la atlanţi. Poate părea imposibil, sau oricum, ceva destul de bizar, dar după cum vom demonstra, e purul adevăr.

       Deja au început să se înmulţească vocile care îşi arată reţinerea în legătură cu validitatea Teoriei Relativităţii Generalizate (TRG) şi a predicţiilor sale. Deoarece sunt de aceeaşi părere, am şi o idee personală prin care demonstrez limitele TRG, care sunt impuse de modul greşit de abordare a fenomenului gravitaţional prin ipoteza Lorentz şi a transformărilor sale de referenţial. În definitiv, TRG nu este decât o cale matematică abstractă prin care se substituie o forţă reală de tip Lorentz, care există şi se manifestă alături de forţa newtoniană a gravitaţiei. Un fel de a complica lucrurile şi a le transpune într-un spaţiu matematic, ce nu s-a dovedit darnic în a revela secretul gravitaţiei. Dimpotrivă, ţine fizica gravitaţiei pe loc de peste un secol.

          Evident că apare întrebarea, dacă TRG are o arie restrânsă de aplicabilitate, situaţie în care ecuaţiile ei se potrivesc cu observaţiile dintr-o pură întâmplare, atunci ce vom pune în locul teoriei lui Einstein, dacă se va dovedi că este invalidă.

         Propunerea mea este un model de univers numit Ipoteza diviziunilor universale, în baza căruia se profilează o teorie matematică, cu argumente în plan observaţional, pe care am numit-o Teoria Gravitodinamică (TGD), ale cărei principii le voi prezenta în paginile ce vor urma.

          Bine, vă veţi întreba, dar ce legătură are o teorie a gravitaţiei cu titlul blogului?

         Are… pentru că şi eu am fost surprins să constat că una din constantele de bază ale gravitodinamicii, pe care am numit-o constanta gravitodinamică de cuplaj, având valoarea de 1/5813 unităţi zecimale (nu are dimensiuni fizice, ci este un număr, ca şi constanta de structură fină din teoria atomului, care are valoarea 1/137,036), apare înscrisă în Piramida-Keops din Egipt. Trebuie doar ca măsura înălţimii să fie exprimată în degete piramidale. Numai exprimând măsurile Piramidei în coţi şi degete piramidale pot fi evidenţiate încifrările numerice, ce au fost implementate în planul său constructiv.

         Regăsirea unor constante fizice încifrate în construcţiile străvechi va crea o mare problemă pentru istoria oficială, deoarece ar rezulta că acei constructori din paleolitic arau posesori de tehnologie. Era imposibil de calculat constanta gravitodinamică de cuplaj (numărul 5813) dacă nu se cunoştea cu precizie distanţele heliocentrice ale orbitelor planetare, perioadele de revoluţie ale acestora şi valoarea vitezei luminii. Alternativa ar fi aceea că numerele sacre au fost date oamenilor de către fiinţe din afara Pământului (zeii), idee la fel de respinsă de către istoria oficială. Ori faptul că aceste numere sacre au ajuns să fie încifrate în măsurile monumentelor străvechi din pură întâmplare este exclus.

          Revenind la subiectul de bază, Gravitodinamica se dovedeşte a fi o teorie bogată în constante specifice, revelând peste zece constante, dintre care unele specifice sistemului solar, altele sistemului atomic, iar 4 dintre ele sunt fundamentale, fiind regăsite în tot universul. Asta spre deosebire de TRG, care nu pune pe masa ştiinţei nici o constantă specifică, rezultată exclusiv din axiomele sale. Şi aici să nu vină cineva să contraargumenteze că acea constantă cosmologică ar fi o constantă. Este doar o presupunere teoretică şi funcţie de valoarea acestei presupuse constante, universul este închis (o monadă) sau deschis (se extinde la infinit). Dar nu a măsurat nimeni această constantă. Totul este doar teorie.

          Nici aşa numita constantă relativistă a gravitaţiei (8πG/c2), cu dimensiuni de m/Kg, nu este decât un cumul de constante cunoscute, deoarece viteza luminii nu este o constantă specifică TRG, ci este definită ca atare în teoria electromagnetică a lui Maxwell. De asemenea, constanta lui Newton G, ţine de teoria clasică a gravitaţiei, aşa încât este un fapt evident că TRG nu a relevat nici o constantă specifică. Mai mult decât atât, această mărime fizică este calculată de TRG de 2 ori mai mare decât ar trebui, valoarea corectă, rezultată pe baze gravitodinamice, fiind 4πG/c2, reprezentând o mărime fizică numită permeabilitate alconică a mediului, ce nu are nici o legătură cu câmpul gravitaţional.

          Bun, şi cum rămâne cu titlul blogului? Legătura lui cu gravitodinamica vine de la întâmplarea că, la nivelul sistemului solar, am reuşit să evidenţiez constante gravitodinamice înscrise în parametri fizici şi dinamici ai planetelor, sateliţilor şi – ceva extrem de frapant – chiar în măsurile Soarelui. Aceste constante (numere sacre) nu aveau ce căuta încifrate în măsurile astrelor, decât dacă Cineva le implementa de la început, adică de la Facerea lumii. Se profilează astfel faptul bulversant că sistemul solar este conceput după un Plan prealabil şi nu reprezintă un produs al întâmplării, după cum presupune teoria Kant-Laplace.  Pentru a alunga orice urmă de îndoială Creatorul şi-a semnat Marea Lucrare Cosmică într-un mod inteligent implementând în parametri săi numere sacre.  Acestea sunt SEMNELE de care a vorbit Iisus că vor preceda A Doua Sa Venire pe Pământ. Pentru a îndepărta posibilitatea interpretării lor drept coincidenţe, aceste semne divine sunt repetate cu precizie la mai multe astre şi în mai multe ipostaze. Acelaşi lucru este întâlnit şi în cazul încifrărilor din Piramida-Keops, repetarea unor numere sacre având rolul de a arăta că este vorba despre o alegere voită şi aceste încifrări nu sunt rodul întâmplării.

           Vom demonstra la momentul potrivit şi vom evidenţia aceste semne/peceţi înscrise în „lună, în stele şi în Soare” [Luca; 21/25].

       Mai mult decât atât, mergând pe firul cercetării am descoperit numerele sacre, reprezentate de constantele gravitodinamice, şi în sanctuarele dacilor de la Sarmisegetuza. Ceea ce m-a condus la cercetarea lor a fost măsura razei Sanctuarului Mare Rotund, care este fix o zecime din înălţimea Piramidei-Keops (14,78 m). Aprofundând problema am constatat că Sanctuarul-Calendar conţine toate numerele Piramidei-Keops, dar micşorate de 10 ori. Pentru a realiza aşa ceva dacii trebuie să fi cunoscut în detaliu proiectul Piramidei egiptene. Surpriza s-a amplificat când am descoperit că, de fapt, dacii au folosit ca etaloane de măsurat lungimea chiar cotul şi degetul piramidal, la aceeaşi precizie cu etalonul constructorilor Piramidei-Keops (6 zecimale exacte). Cel mai bine transpare folosirea acestor etaloane în măsurile Soarelui de Andezit, dar şi în măsurile Sanctuarului Mic Rotund a cărui rază este de fix 10 coţi piramidali (6,3 m).

         Deoarece nu m-am oprit nici la daci, am reuşit să evidenţiez că Marea Piramidă egipteană a fost sursa multor etaloane folosite în antichitate, cum ar fi:

  •  cotul sacru (0,63566 m) a cărui măsură este marcată în interiorul Piramidei;
  •  Stânjenul (1,97 m) este dat de măsura la interior a sarcofagului din Camera Regelui;
  •  Pasul dacic şi pasul roman (1,478 m) este măsura Marii Trepte de la capătul superior al Marii Galerii (Piramida-Keops) dar şi diametrul cercului central al Soarelui de Andezit dacic;
  • Piciorul sfânt de 0,3249 m, utilizat în Geţia, dar şi în Babilon, din cele mai vechi timpuri;
  • Stadia atlanţilor, care măsura 666 coţi piramidali (423,35 m) şi a fost folosită în împărţirea administrativ-teritorială în spaţiul mioritic încă din epoca neolitică;
  •  Mila romană (1478,5 m) echivala cu 10 măsuri ale înălţimii Piramidei-Keops.

Pentru mai multe detalii în legătură cu etaloanele străvechi şi legătura lor neaşteptată cu geto-dacii, a se vedea prezentarea cărţii „Miraculoasele etaloane de măsură ale geto-dacilor” apărută din data de 31 mai 2019 la editura „ePublishers”.

        Partea stranie a acestor revelaţii este aceea că există o coerenţă dimensională a tuturor monumentelor străvechi, care au fost proiectate cu aceleaşi etaloane şi conţin măsuri semnificative repetate, ceea ce arată că ele sunt produsul unei singure culturi străvechi. Şi ce cultură străveche putea exista în urmă cu 10 milenii, decât a atlanţilor, conform legendei şi relatărilor lui Herodot.

         De aici titlul blogului pentru că, pe un parcurs neaşteptat de mine, de la o nouă teorie a gravitaţiei am ajuns la piramida egipteană, la semnele din astre, la paradoxul geto-dacilor, care foloseau etaloanele Arhitectului Piramidei-Keops şi în final la atlanţi, ei fiind singura explicaţie a acestor coincidenţe stranii, căci geto-dacii trebuie să fie o linie genetică directă şi neîntreruptă din atlanţi. Altfel nu se explică de unde cunoşteau ei proiectul Piramidei-Keops şi toată ştiinţa acelor constructori de piramide, care au împânzit pământul cu asemenea monumente din piatră.

           Evident că toate informaţiile încifrate în monumentele străvechi, puse cap la cap ar putea alcătui un mesaj, sau ar fi o indicaţie a locului unde sunt plasate anumite arhive atlante, un fel de capsule ale timpului cu informaţii care ne sunt adresate.

           Voi clarifica toate acestea în paginile acestui blog. Dar toate vor veni evolutiv şi pe măsură ce voi publica mai întâi informaţiile la modul tipărit.

       Dar, ceea ce veţi descoperi în paginile acestui blog, nu sunt idei disparate, ci formează un întreg unitar, argumentat matematic şi cu probe observaţionale. Nimic fără argumente. Toate cele expuse se înscriu într-o unitate deplină cu şanse reale de a fi chiar adevărul. Iar o teorie trebuie să fie aptă de a uni Trecutul cu Viitorul în Prezent şi de a da un răspuns coerent marilor enigme de pe Terra, iar în această sinteză, legenda atlanţilor revine în actualitate, ca şi Cartea lui Enoh, singurul pământean la care am întâlnit referirea explicită la ştiinţa semnelor/peceţilor din astre, semne puse de Creatorul (sau creatorii!) de drept ai sistemului solar.

           Ar trebui să specific şi faptul că aici nu veţi găsi materiale de profil literar pur, cu stilul de rigoare, dar sper să găsiţi conţinut cu caracter ştiinţific profilat pe idei personale. Voi încerca să expun toate aceste subiecte în aşa fel încât să nu vă fur timpul şi să nu încarc pe nimeni cu balast informatic. Cine nu e pasionat de asemenea subiecte să treacă mai departe. Internetul e plin de informaţii puerile şi articole din care nu rămâi cu nimic după citirea lor. Poate doar cu starea de spirit schimbată în dezamăgire pentru că ai pierdut timpul cu răsfoirea lor şi nu ai descoperit lucruri noi.


NOTĂ: Pentru a prospecta meniul faceţi click pe butonul din dreapta sus, inclus în imaginea reprezentativă a blogului (săgeata albă) sau urmăriţi cuprinsul de mai jos

TRG exit

Gravitodinamica

Idei pentru o teorie dinamică a gravitaţiei (carte)

Mesajul atlanţilor (carte)

Uni-Versuri amestecate

 

           Articolele scrise pe acest blog reprezintă proprietatea mea intelectuală, unele fac parte din cuprinsul unor cărţi, pe care le-am publicat, altele vor fi incluse în proiecte editoriale viitoare şi, de aceea, orice reproducere integrală sau parţială a textelor trebuie făcută numai cu specificarea autorului, a sursei şi adresă inserată către pagina de unde este preluat.