Luaţi gheara de pe mirabilul tărâm

Luaţi gheara de pe Mirabilul Tărâm
            de Dorel Bîrsan, dec. 2018

Moto: Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurând,
Că numai oboseala 
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând (A. Păunescu).

Prea multă uneltire contra noastră,
Prea mult efort să ne desfiinţeze,
Da-n lumea asta, cât o fi de vastă,
Noi suntem far creat să lumineze.

Că de milenii noi am fost aici,
Pe neamul nost, puternic, s-au altoit regate
Şi-n suflete ascunsă, cusută cu arnici,
O inimă de get în piepturi ni se zbate.

Şi la sfârşit de lume ei vor să ne sugrume
Şi-a lor credinţă moartă s-o impună,
Dar făr de noi, lumea, n-ar mai putea fi lume,
Cum viaţa nu-i nimic fără lumină.

Ne-ar frânge inima dacă-ar putea
Şi-armate de-or veni să ne ocupe cerul,
Troiţele din sate n-au cum le fura
Şi nici din limbă lacrima şi dorul.

Căci doar la noi se-aude-n depărtări,
Al clopotelor dangăt, de-nceput al lumii
Şi fluierul doinelor unduindu-se în zări,
Decor sonor în nesfârşirea iernii.

Mesaj trimis de falnicii titani,
Tartarul condensat în pietrele de moară,
Străfulgerarea miilor de ani
Ce-orgoliile lumii le doboară.

Atâtea imperii câte-au trecut prin ere
S-au răsturnat de noi ca de o buturugă
Şi ca într-o poveste cu zâne şi mistere,
Cu rugile şi crucea mereu le-am pus pe fugă.

Haideţi, luaţi-ne şi gurile de rai
Şi vă-mbrăcaţi cu Mioriţa noastră
Şi-o să vă-mpungă toţi cerbii de pe plai
Şi pentru voi apa va deveni salmastră.

De ne râvniţi pământul, rămâneţi cu blestemul,
Căci noi vom face pâine din fiecare vad,
Iar clopotele noastre vă cânte recviemul
Şi să vă bată toaca din fiecare brad.

C-au mai râvnit şi alţii Mirabilul Tărâm
Aduşi aici de soartă şi de vânt,
Ia-ntâmpinat râmlenii cu sabia lui Râm
Şi i-a făcut pe dată o apă şi-un pământ.

 

 

Reclame