Planeta Sahara

C0053501.jpg
Planeta Sahara
de Dorel Bîrsan, ian. 2019

Băi ecologiştilor, ce vă mai lamentaţi
ca nişte snobi limitaţi şi frustraţi.
Ce, atâta jale pe voi
că mai puşcăm şi noi câte un cioroi, doi,
că mai învârtim pe proţap câte-un negru berbec,
ca să meargă mai bine vinul sec.
Parcă sunteţi nişte babe plângăcioase,
ce trag a rău, ca nişte păguboase.
Natura e mare şi are de unde,
Că ş-aşa sunt animale prea multe.
Prea multe capre negre stricau peisajul
şi ne costa mereu să reparăm pasajul.

Apoi domnii capitalişti au dreptate,
dacă moare un urs, prea picaţi pe spate,
da uitaţi că noi v-am scos din noroi
şi am aruncat cu dolarii pe voi,
iar acu vă plângeţi că nu mai aveţi ploi.

Ce dacă-i mereu tot mai cald
şi pădurile ard.
Punem copaci de plastic mintenaş
şi mutăm oraşul, la subsol, sub oraş.
Atâta caz pentru nişte lighioane,
lebede proaste ce intră cu capul în avioane.

Şi dacă pământul devine sterp şi arid
şi apele miros a insecticid,
la nevoie, noi avem bani şi ne mutăm pe Lună
sau în altă locaţie, mai bună.
E plin universul de stele şi planete,
ne trebuie doar câteva rachete
ca să le cucerim şi să facem din ele
locuinţe cochete.

Pământul… lasă… că se reface,
Dacă, ceva milenii bune, va fi lăsat în pace.
Apoi sunteţi liberi să-l purtaţi în vis
Ca pe-o amintire despre paradis.

Dar şi aşa se va vedea frumos,
De la distanţă, seara,
Pe un cer străin, cu horoscopul pe dos,
O lacrimă de punct licărind palid vara:
planeta Sahara.
Reclame