Răspuns soldatului căzut

Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

Nu plange maica romanie

 

Răspuns soldatului căzut

de Dorel Bîrsan, dec. 2013

Soldat căzut la datorie,
N-a fost cum ai dorit, murind,
E ruptă scumpa Românie,
Şi tot aşteaptă lăcrimând.

Doru’ntregirii nu s-a stins
Şi nu va fi în van s-aştepţi,
În neputinţa ce ne-a prins,
Tu, Românie, să ne ierţi.

Căci azi ne prigoneşte Vestul
Şi planuri fac să ne dezbine,
Să pierdem datina şi rostul
Şi să uităm cu toţi de tine.

Azi trădătorii fac tocmeli
Pe glia ta, pe munţi şi ape
Şi te vândură la străini,
Ca în uitare să te-ngroape

Şi-acum, după atâtea veacuri,
În loc de stimă şi onoare,
Îţi pângăresc sfintele locuri
Şi-ţi calcă faima în picioare.

Îţi uită limba ta cea sfântă,
La fel de veche ca şi Omul
Şi doina ta nu se mai cântă,
Iar codrul-frate-şi plânge ramul.

Eşti azi o ciumă fără leac,
Pe crucea lumii răstignită,
Ca un supliciu dus în veac,
C-ai îndrăznit să fi vestită.

Se miră lorzii-n cancelarii,
De unde-atâta toleranţă
La un popor predat uitării,
Ce nu renunţă la speranţă.

Speranţa păsării măiastre:
UNIREA GLIEI DIN STRĂBUNI,
Când candela credinţei noastre
Va fi lumina astei lumi.

Hai, şterge-ţi lacrima amară,
Tu, Românie, Maică sfântă,
Că te vom face Mare iară
Şi-ţi vom reda faima pierdută.

Vom face iar de strajă ţie,
Să fi măreaţă într-o zi,
Ţi-om şterge lacrima din glie,
Măicuţă bună să ne fi.

Căci eşti temeiul cel dintâi
Şi-n Tărtăria mai stă scris,
Că eşti legendă şi rămâi
Tărâmul nostru cel de vis.

P.S.
Nu-ţi face griji erou tăcut,
Căci Dumnezeu ne dă putere,
Să fim din nou ca la-nceput,
Căci ce e românesc nu piere.

Mormântul tău e ţara toată,
Oriunde calci dai de-un Ion,
Troiţă veşnică de piatră
Cu foc nestins în Kogaion.

Iar cei duşmani ce uneltesc,
Vor fi ca praful spulberaţi,
Vom pune steagul strămoşesc,
Pe-Altarul Lumii din Carpaţi.

Reclame