Război mascat

war-679391__340
Război mascat
de Dorel Bîrsan

Stau unii-ascunşi după cuvinte
Şi toată ziua-njură şi ne minte.
Războaie duse ziua, fără arme,
Iar lumea buimăcită, parcă doarme.

Întâi au luat în râs limba română,
Răvăşindu-i cuvintele în ţărână,
Dar ele încolţesc la loc ca florile,
Spre disperarea duşmanilor adunaţi ca ciorile.

Au râs apoi de Mioriţa noastră,
Că e prea Emo şi mult prea Măiastră
Şi pică prost la nişte stilaţi capitalişti,
Care vor să vadă consum, nu feţe cu ochi trişti.

Au râs pe rând de toate câte-avem,
De daci că aveau casele de lemn,
De domnitori, de datini, de ţărani
Şi ne-au satirizat strămoşii pentru bani.

Cu nesimţirea obrazului ca scoarţa,
Onesta adunătură ne-alungă şi speranţa
Şi-n tirul lor parşiv, mascat-glumeţ
Au nimerit în Eminescu cel măreţ.

Dar tentativa lor e fără de folos
Şi efectele ei s-au cam întors pe dos,
Că neamul lor cât a fi de deştept
N-o naşte niciodată aşa poet.

Că la noi cuvintele s-au născut din glie,
Din femeile care-şi cos sufletul pe ie.
La noi bărbaţii, ca brazii, cresc la stână,
Iar în codri, lupii, urlă-n limba română.

D-apoi e sigur c-o urma să luaţi la bani mărunţi
Şi pe Maria Dinului din munţi,
Că prea a fost încătuşată-n moarte
Şi l-a purtat pe Bator cu multă demnitate.

Da, eu vă spun s-audă lumea-ntreagă,
Cât îţi fi voi de maiştrii şi de docţi,
De luaţi în râs şi biata Fefeleagă,
Vă tai cu securea pe toţi!

15 ian. 2019
Reclame