Ultimul apel

peace-dove-2489589__340
Te-am căutat cu râvnă Om vestit,
Dar tu erai plecat în transhumanţă.
Pe ce cărări orbecăi rătăcit
Şi unde ai rămas împotmolit,
Definitiv şi fără de speranţă?

Te caut după faptele-ţi măreţe,
Dar n-a rămas nimic înălţător,
Ţi-au ruginit armurile de-oţel,
Napoleonii, Cezarii, la fel,
Topiţi în lut de-al timpului pârjol.

Am zis că lumea merge înainte
Şi te-oi găsi mereu mai virtuos,
Dar ocupat cu treburi prea mărunte,
Brazde adânci ţi-au răsărit pe frunte
Şi planurile ţi-au ieşit pe dos.

Ce cruciade ai mai pus la cale
Şi unde-ţi umblă sufletul în zbor,
Când te trezeşti din vis cuprins de spaime?
De ce te temi de ale lumii taine
Şi te-ndoieşti gândind la viitor?

Destinul orb te scoate-ades din fire
Şi tragi cu dinţii să rămâi prezent,
Dar fără de credinţă şi iubire
Eşti frunză-n vânt, lipsit de mântuire,
Purtat pe-un val de timp efervescent.

Te-ai vrut deştept şi mai presus de toate
Şi de Natură mai presus te-ai pus,
Ai vrut să ai totală libertate,
Dar fără-nţelepciune nu se poate
Şi sclavul libertăţii ai ajuns.

Mânat de Timp, de vise şi ambiţii
Şi de fantasma lumii amarnic păcălit,
Te-ai lăsat prins de duhul lăcomiei,
Urcând prea des pe culmile prostiei
Şi era decăderii ai urnit.

Rostogolind la vale toată lumea
Ai răvăşit Pământul fără rost,
Sacrificând pe maldăre de bani,
Durerea vie a miilor de ani
Şi chinul naşterilor care-au fost.

Ca un Titanic ţi-ai pierdut măsura
Şi n-ai repere-n care să mai crezi,
Ai născocit taxarea, procentul şi factura,
Democraţia, dragostea şi ura,
Dar n-ai idee cum să te salvezi.

Eşti inginerul propriei extincţii
Şi provocând dezastrul, e-n zadar
Să te retragi pe Lună sau pe Marte,
Să cauţi adăpost aşa departe,
Când paradisul l-ai avut în dar.

Exemple mari istoria le zice,
Despre strămoşi iubind pământul sfânt.
Povara grea a fost în van amice
Când te-ndoiai sub plesnituri de bice,
Să nu cedezi un petic de pământ?

Ar fi-nţelept să te opreşti bătrâne,
Să nu transformi planeta în pustiu.
Pierdut între iluzii şi gunoaie,
Trezeşte-te, tu, omule de paie,
Cât mai e timp şi nu e prea târziu.

Vino-ţi în fire Om fără de nume
Şi pune-ţi armamentul în rastel,
Poţi face paradis din astă lume,
Fi înţelept şi demn de fapte bune,
Trezeşte-te! E ultimul apel!
Bîrsan Dorel
Nedelea, 16 aprilie 2014
Reclame